Dimensiunea națională

 

  1. Redefinirea și reorientarea politicilor energetice astfel încât România să devină cel mai important furnizor de securitate energetică de la Marea Neagră și unul dintre cei mai importanți din Uniunea Europeană;
  2. Promovarea, gestionarea, protejarea, raționalizarea și/sau naționalizarea resurselor energetice autohtone de hidrocarburi (petrol, gaze naturale), cărbune (huilă, lignit), uraniu, etc.;
  3. Promovarea producției autohtone de hidrocarburi (petrol, gaze naturale), cărbune (huilă, lignit), uraniu (minereu uranifer, combustibil nuclear, apă grea) și energie electrică;
  4. Păstrarea și raționalizarea inventarului de apă grea prin depozitare în condiții de siguranță și securitate;
  5. Buna gestionare a Fondului Național de Resurse și Rezerve și a Mișcării Resurselor și Rezervelor;
  6. Dezvoltarea strategiei rezervelor de stat, ca element component al domeniului securității naționale;
  7. Construcția unor capacități excedentare de stocare, stocuri de urgență sau surplus de infrastructură critică energetică;
  8. Promovarea și construcția proiectelor de interconectare transfrontalieră;
  9. Buna gestionare și operare a sistemelor de transport prin conducte petrol și gaze naturale;
  10. Diversificarea și controlul rutelor de transport energetic;
  11. Asigurarea securității în aprovizionare cu produse energetice din surse externe cu hidrocarburi (petrol, gaze naturale), cărbune (huilă, lignit), uraniu (minereu uranifer, combustibil nuclear, apă grea) și energie electrică;
  12. Nefolosirea resurselor energetice sau a energiei electrice ca instrument de presiune sau armă energetică în scop de profitabilitate sau șantaj;
  13. Promovarea și asigurarea activităților de Cercetare – Dezvoltare – Inovare în domeniul energetic;
  14. Promovarea, asigurarea și creșterea calității sistemului de învățământ prin formarea continuă a resursei umane specializate în domeniul energetic;
  15. Asigurarea rezilienței sectorului și sistemului energetic național în caz de criză energetică (black-out);
  16. Evaluarea vulnerabilității securității energetice naționale;
  17. Dezvoltarea și consolidarea relațiilor internaționale privind asigurarea securității energetice, schimburilor comerciale energetice și siguranța și securitatea în funcționare a sectorului și sistemului energetic național;
  18. Identificarea elementelor de instabilitate (vulnerabilități, riscuri, amenințări și pericole) la adresa sectorului și sistemului energetic național;
  19. Identificarea elementelor de instabilitate (vulnerabilități, riscuri, amenințări și pericole) la adresa siguranței lucrătorilor și locurilor de muncă din cadrul sectorului și sistemului energetic național;
  20. Elaborarea și dezvoltarea strategiilor de securitate energetică, de securitate și protecție a infrastructurilor critice energetice, de securitate nucleară națională și altele asemenea;
  21. Desfășurarea în condiții de siguranță și securitate nucleară a producției de energie electrică nucleară;
  22. Depozitarea și stocarea deșeurilor radioactive în condiții de siguranță și securitate;
  23. Eficacitatea investițiilor majore în obiective energetice noi cotate ca infrastructuri critice sau speciale cu rol de asigurare a securității energetice, societale și naționale;
  24. Securizarea și protecția infrastructurilor critice energetice actuale prin identificarea infrastructurilor critice și evaluarea riscurilor sectoriale de securitate, conform Directivei 2008/114/CE a Consiliului din Decembrie 2008, privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora și din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 98 din 3 Noiembrie 2010, privind identificarea, desemnarea și protecția infrastructurilor critice: platforme maritime și pompe de extracție hidrocarburi, depozite de stocare (înmagazinare) petrol, produce petroliere și petrochimice și gaze naturale, rafinării, oleoducte, gazoducte, stații de pompare petrol, gazolină și etan, stații de comprimare, comandă vane, protecție catodică și odorizare gaze naturale, centrale electrice, stații electrice și linii electrice aeriene;
  25. Securizarea și protecția lucrătorilor și a locurilor de muncă din cadrul infrastructurilor critice, prin identificarea tuturor factorilor de risc și evaluarea riscurilor de securitate și sănătate în muncă, conform Directivei cadru 89/391/CEE adoptată în 1989 privind securitatea și sănătatea în muncă, Legii 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă și din HG 1425/2006 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă;
  26. Focalizarea politicii securității energetice a Uniunii Europene pe următorii piloni:
    • Securitatea aprovizionării cu energie – Uniunea Europeană trebuie să devină mai puțin dependentă de energia importată, prin utilizarea mai eficientă a energiei produse în Europa și prin diversificarea surselor de energie și de aprovizionare;
    • Energia nucleară – acțiunile Uniunii Europene trebuie să contribuie la garantarea siguranței și securității reactoarelor nucleare, a bunei gestionări a deșeurilor radioactive și a utilizării materialelor nucleare numai în scopuri legitime;
    • Piața unică a energiei – Uniunea Europeană trebuie să aibă mai puține bariere tehnice și de reglementare, astfel încât energia să poată circula peste granițele naționale și furnizorii de energie să poată concura pe întreg teritoriu al Uniunii Europene;
    • Petrol, gaze și cărbune – normele Uniunii Europene trebuie să mențină echilibrul între piețele combustibililor fosili și să protejeze mediul, inclusiv atunci când sunt utilizate noi tehnologii cum ar fi extracția gazelor de șist;
    • Eficiența energetică – Uniunea Europeană trebuie să atingă anumite obiective de eficiență energetică, astfel încât să devină o societate cu emisii scăzute de dioxid de carbon;
    • Tehnologiile și inovațiile în domeniul energiei – Uniunea Europeană trebuie să sprijine implementarea tehnologiilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon, cum ar fi sursele de energie fotovoltaică și eoliană, captarea și stocarea dioxidului de carbon și tehnologiile de stocare a energiei;
    • Energia din surse regenerabile – Uniunea Europeană trebuie să coordoneze acțiunile întreprinse în vederea atingerii obiectivelor naționale, în conformitate cu Directiva privind energia din surse regenerabile;
  27. Focalizarea politicii de securitate energetică a României pe următorii piloni:
    • România, furnizor regional de securitate energetică;
    • Continuarea producerii energiei electrice din surse neregenerabile de energie (cărbune, gaze naturale, uraniu) – cu pondere foarte mare în asigurarea, stabilitatea și creșterea securității energetice naționale;
    • Promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie (E-SRE) și a eficienței energetice – promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie (potențial hidrografic, parcuri fotovoltaice, ferme eoliene, biomasă, etc.) trebuie să reprezinte un imperativ la nivelul României și al Uniunii Europene justificat de protecția mediului, creșterea independenței energetice față de importuri, prin diversificarea surselor de aprovizionare cu energie, precum și pentru motive de ordin economic și de coeziune socială.
    • Realizarea de investiții în infrastructura critică energetică – construcția de infrastructuri critice energetice noi naționale sau transfrontaliere și/sau retehnologizarea celor existente;
    • Stocarea energiei electrice – prin investiții majore în tehnologiile de stocare a energiei cu rol de acoperire a consumului intern în orele de vârf și de control al pieței de energie, trebuie să devină prioritatea de bază a decidenților privind asigurarea, stabilitatea și creșterea securității energetice;
    • Protecția consumatorului vulnerabil și reducerea sărăciei energetice;
    • Stabilitatea piețelor de energie;
Scroll to Top