Securitate Energetică

1. GENERALITĂȚI PRIVIND SECURITATEA ENERGETICĂ

Nivelul de securitate al Uniunii Europene este dat de capacitatea UE de a agrega resursele la nivel intern și de a câștiga și a-și menține accesul la resursele economice externe. Orice întrerupere mai îndelungată a alimentării cu energie are efect negativ asupra creșterii economice, stabilității politice și bunăstării cetățenilor europeni.

Securitatea energetică joacă un rol foarte important în securitatea economică a UE, din acest motiv ele trebuie privite în cel mai serios mod, iar neacordarea importanței securității energetice poate genera daune catastrofale cu efect de insecuritate și instabilitate, periclitând starea de bunăstare a UE.

Securitatea energetică a Uniunii Europene  reprezintă:

• • existența, accesibilitatea și asigurarea (re)surselor finite de materii prime (petrol, gaze naturale, cărbune, hidrocarburi, uraniu, etc.) și regenerabile, suficiente și disponibile;
  • acorduri internaționale/europene comerciale clare și stabile privind accesul la aceste (re)surse finite de materii prime din import;
  • stabilitatea prețurilor acestor (re)surse finite de materii prime;
  • controlului rutelor de transport și distribuție și al alternativelor al (re)surselor finite de materii prime;
  • siguranța și securitatea transformării acestor (re)surse finite de materii prime în energie electrică;
• acorduri comerciale clare și stabile privind schimbul comercial de energie electrică cu țările din Uniunea Europeană;
  • stabilitatea prețului energiei electrice;
  • controlul rutelor de transport și distribuție al energiei electrice;
  • accesibilitatea fiecărui consumator (casnic/industrial) la energia electrică;
  • stoparea accidentelor de muncă și incidentelor tehnice din cauze electrice.

2. ELEMENTE GENERATOARE DE INSECURITATE ȘI INSTABILITATE LA ADRESA SECURITĂȚII ENERGETICE

Securitatea energetică este pusă în pericol de șapte mari provocări ale secolului la XXI-lea:

• • scurtcircuitări ale fluxurilor de aprovizionare;
  • natura finită a resurselor energetice;
  • folosirea energiei ca instrument de presiune sau armă energetică;
  • utilizarea veniturilor din energie pentru susţinerea regimurilor nedemocratice;
  • transformările globale ale climei;
  • costurile mari ale energiei pentru ţările în curs de dezvoltare;
  • lipsa investițiilor tehnice și a resurselor umane.

a) Riscuri:
Principalele riscuri la adresa securității energetice sunt:

• • riscuri fizice – se referă la posibilitatea unei întreruperi fizice a aprovizionării și/sau alimentării cu resurse energetice (petrol, gaze naturale, cărbune, uraniu, energie electrică, etc.), generată de epuizarea şi/sau abandonarea acelei surse energetice, sau a unor întreruperi temporare cauzate de factori de forţă majoră (dezastre naturale);
  • riscuri economice – se referă la vulnerabilizarea mediului economic sub presiunea exercitată de fluctuaţiile preţurilor energiei, care reprezintă preţul director al energiei. Riscul economic derivă din volatilitatea pieţelor şi a preţurilor ţiţeiului;
  • riscuri geopolitice și geostrategice – energia reprezintă o sursă vitală de interes atât pentru ţările producătoare, cât şi pentru cele consumatoare. Accesul inechitabil la resurse, interesele geopolitice speciale ale marilor puteri, reprezintă surse potenţiale de conflict atât între ţările consumatoare, cât şi între acestea şi cele producătoare. Conflictele politice din regiunile producătoare de resurse energetice, inclusiv manifestările teroriste, reprezintă o severă ameninţare atât pentru livrările actuale de resurse energetice, cât şi pentru perspectivele amplelor investiţii necesare pentru a dezvolta resursele la potenţialul lor deplin;
  • riscuri sociale – instabilitatea ofertei de energie, fie că este asociată unor fluctuaţii dezordonate ale preţurilor, fie relaţiilor cu ţările producătoare, sau crizelor geopolitice, poate provoca serioase perturbări sociale dar şi modificări în comportamentul corporatist;
  • riscuri asociate protecției mediului – riscurile unor perturbări legate de mediu provin din surse ca: accidente provocate de lanţul operaţiunilor energetice, accidente tehnice, dar mai ales, se datorează emisiilor poluante generate de consumul sistemelor energetice. Creşterea securităţii energiei şi abordarea schimbării climatului sunt două dintre preocupările şi provocările majore ale societăţii actuale. Ambele sunt legate, intrinsec, de modul în care producem şi consumăm energie. Şi atât securitatea energiei, cât şi schimbarea climatului, au implicaţii în politicile externe şi de securitate.

b) Amenințări:
Principalele amenințări la adresa securității energetice sunt:

• • terorism (atac terorist/atac cibernetic);
  • instabilitate politică (impredictibilitate politică);
  • conflicte armate (instabilitate națională);
  • piraterie (instabilitate comercială/industrială/economică).

c) Pericole:
Principalele pericole la adresa securității energetice sunt:

• • lipsa alimentării cu petrol, gaze naturale, cărbune, uraniu și energie electrică din motive tehnice sau de altă natură;
  • natura finită a resurselor energetice;
  • folosirea energiei ca instrument de presiune sau armă energetică;
  • utilizarea veniturilor din energie pentru susținerea regimurilor nedemocratice;
  • transformările globale ale climei;
  • costurile mari ale energiei pentru țările în curs de dezvoltare.

d) Vulnerabilități:
Principalele vulnerabilități la adresa securității energetice sunt:

• hazarduri naturale (uragane, inundații, cutremure, incendii, tsunami, etc.);
• hazarduri antropice (accidente, incidente, avarii, corupție, incompetență, sabotaje, furturi, etc.)

3. ELEMENTE GENERATOARE DE SECURITATE ȘI STABILITATE LA ADRESA SECURITĂȚII ENERGETICE

a) Modalități de realizare a securității energetice:
Principalele modalități de realizare a securității energetice:

• • diversificarea surselor de aprovizionare energetică reprezintă punctul de pornire al asigurării securităţii energetice;
  • existenţa unei singure pieţe a petrolului;
  • importanţa existenţei unor capacităţi excedentare, stocuri de urgenţă şi a unui surplus de infrastructură critică;
  • bizuirea pe pieţele flexibile şi evitarea tentaţiei de a le gestiona la scară mică poate facilita ajustări rapide şi chiar minimizarea daunelor pe termen lung;
  • înţelegerea importanţei interdependenţei reciproce dintre companii şi guverne la toate nivelurile;
  • dezvoltarea relaţiilor dintre furnizori şi consumatori, ca recunoaştere a interdependenţei reciproce;
  • crearea unui cadru de securitate fizică proactiv, care să implice atât producătorii, cât şi consumatorii;
  • furnizarea de informaţii transparente publicului, înainte, în timpul şi după ce intervine o problemă;
  • investiţii regulate în transformarea tehnologică în cadrul industriei specifice;
  • obligaţia de a cerceta, dezvolta şi inova pentru o stabilitate energetică pe termen cât mai lung şi în perioade de tranziţie.

b) Scenarii de materializare a securității energetice:
Diferite scenarii privind materializarea unei securități energetice aproape complete, sunt:

• • asigurarea securităţii energetice prin mijloacele ONU şi crearea unui „dispecerat” mondial şi a unei legislaţii internaţionale adecvate;
    – asigurarea securităţii energetice în cadrul unor „blocuri economice, politice şi militare regionale”, capabile să se echilibreze în dinamica schimburilor internaţionale;
  • asigurarea securităţii energetice în favoarea unui grup de economii foarte avansate („directorat mondial”) şi în detrimentul ansamblului comunităţii internaţionale;
  • explorarea unor noi surse de energie care ar împinge problematica hidrocarburilor în plan secundar,

c) Modalități de asigurare a securității energetice:
Principalele modalități de asigurare a securității energetice sunt:

• • diversificarea surselor de aprovizionare cu petrol, gaz natural, cărbune, uraniu și energie electrică;
  • diversificarea rutelor de transport energetic;
  • promovarea proiectelor de interconectare transfrontalieră în sectorul petrolului, gazelor naturale și energiei electrice;
  • controlul liniilor principale de transport și distribuție a petrolului, gazelor naturale și energiei electrice;
  • controlul energiilor alternative;
  • reformarea politicii energetice a UE;
  • securizarea instalațiilor, a locurilor de muncă și a lucrătorilor: Protecția infrastructurilor critice, Securitate și sănătate în muncă – Electrosecuritate.